Am inceput in urma cu aproape un an lucrul cu copii cu autism cu o oarecare timiditate. Universul lor este plin de contradictii. Granita dintre "sensibilitate" si "rezistenta" este foarte delicata. Niciunul nu este identic cu celalalt chiar daca exista elemente comune.

Cea mai mare provocare prin care am trecut la inceput a fost depasirea propriilor mele limite şi nu lucrul la masa cu copiii. Nu mi se parea usor sa ii vad plangand sau avand tendinta de a se manifesta autoagresiv. Autoagresivitatea nu este prezenta la toti dar este adesea intalnita la cei cu autism. Efortul depus pentru unele mici SUCCESE era foarte mare si din partea mea si din partea copilului si recunosc ca "eu, cea de atunci" am fost tentata de cateva ori sa renunt. Am inteles intre timp cat de important este ca intreaga familie sa coopereze in demersul terapeutic. Fiecare membru in parte CONTEAZA! A trebuit sa invat sa gandesc si sa simt diferit: sa VAD mereu solutiile pe care le putem pune in practica pentru a ajunge la succese. Aceasta imi schimba intreaga mea viata!

Experienta de pana acum mi-a adus cateva cadouri. Mi-am "amintit" gustul explorarii unor universuri nebanuite care ascund comori nepretuite. Am devenit mult mai recunoscatoare pentru ceea ce imi ofera viata şi ma simt cu adevarat un om care isi implineste menirea. Am invatat sa SARBATORESC fiecare pas cat de mic facut de copil spre intelegere, spre comunicare, spre independenta.

Acum pasii sunt hotarati! "Lucrul" a devenit aproape o joaca si sunt pregatita sa impartasesc si altora din aceasta "calatorie".