miercuri, 25 ianuarie 2012

Mă întălnesc adesea cu părinţi care îşi doresc din tot sufletul să îi înveţe pe copii o mulţime de lucuri necesare, adecvate vârstei lor. Multitudinea de cuvinte sau lipsa de metodă îi impiedică să ajungă la rezultatele dorite. Sunt puşi atunci în faţa frustrării, a renunţării chiar sau devin atat de insistenţi într-o metodă încât copilul renunţă să mai reacţioneze. Se stie că "dacă faci ceea ce ai mai făcut, obţii ceea ce ai mai obţinut. Daca vrei rezultate noi trebuie să faci lucrurile într-un fel diferit".


De la lucruri simple legate de autonomie, la diferite categorii (animale, insecte, culori, mijloace de transport, cuvinte cu sens opus, prepozitii, numele actiunilor etc), la numele obiectelor din universul înconjurător şi utilitatea lor sau reguli de joc, sensul glumelor, sentimentele etc... pentru fiecare exista modalitati ingenioase care pot transforma învăţarea atat de necesară din "lecţii" in "joacă".


Am decis ca în perioada urmatoare să împărtăşesc din experienţa mea cu restul lumii. Am certitudinea ca din multe idei adunate laolata fiecare poate găsi soluţia potrivită pentru copilaşul cu care lucrează. Rareori se întâmplă ca doi copii să fie încântaţi de acelaşi recompense sau să evolueze într-un ritm similar.

"Ei" şi "noi"

Persoanele cu autism ne pot învăţa enorm de multe: sinceritatea şi candoarea, pasiunea fără limite pentru lucrurile simple (ca baloanele de săpun) sau complicate (pentru noi) ca galaxiile sau universul cifrelor şi bucuria imensă de a trăi în prezent.



"Ei" pot fi adevărate enciclopedii, "noi" nu putem. "Ei" pot reda detalii pe care "noi" nu le-am putea observa uşor. "Ei" pot reproduce o sonată la pian după ce au auzit-o o singură dată iar "noi" abea fredonăm melodia unui refren simplu.


"Ei" sunt foarte preţioşi pentru "noi". E suficient să ne deschidem minţile şi inimile să acceptăm că există şi alte modalităţi de a trăi sau de a vedea universul. E necesar, pentru "noi" mai ales, să le dăm şansa copiilor cu autism să îţi atingă potenţialul.